Poveștile Ligii. “Reuniunea de clasă” în echipa mămăcilor “Spicy”. O campioană U14 driblează cot la cot cu mami

Pe coechipierele mele nu le-am mai văzut de 20 de ani! Cu una dintre fete am fost colegă de clasă și în liceu. Acesta a fost norocul. Am păstrat legătura, mama mea ne-a fost și profesoară amândurora, așa că ne-am întâlnit la liceu, după zece ani și nu numai. Prin ea, le-am căutat pe fete pe Facebook, pentru acest turneu. Dacă nu era acest turneu, nu știu dacă le-aș fi căutat vreodată!”.

Povestea este spusă cu zâmbetul pe buze. Ana Drăgușin împlinește 40 de ani în plin sezon competițional de Veranda 3×3 League by Fitbit. Era ușor de remarcat, joi, pe terenul cu un coș: o urmărea o pereche de ochi înlăcrimați, a unui băiețel  de trei ani, care, deși ținut strâns în brațe de tată, striga din răsputeri, printre lacrimi: “Vreau la mami!”. Mami însă era pe teren, reușea patru puncte pentru Pantelimon Spicy, mai arunca câte o privire spre marginea terenului, îi adresa câteva cuvinte celui mic în timpul time-out-ului, dar își trăia momentul de adrenalină. Alături de fostele colege din echipa de junioare de la Olimpia și SS2.

Din păcate, parcă fetele joacă mai puțin baschet. Am mai jucat cu băieții. Mi se pare că mai degrabă găsești băieți care se adună pur și simplu să joace, neoficial – să joace baschet sau fotbal. Fetele, mai puțin”, spune Ana Drăgușin, în timp ce piticul a plecat spre leagănele aflate la câteva palme de terenurile de baschet amplasate la intrarea centrului comercial Veranda. Ana Drăgușin își trage sufletul. Are trei copii acasă, cu ani în urmă a lăsat baschetul pentru medicină, dar și acum privește peste umăr cu drag uriaș spre anii junioratului de pe parchetul sălii de baschet. Ce o aduce pe terenul de baschet, în prima ligă de 3 la 3 din Europa? “Pasiunea pentru baschet și dorința de a face mișcare”.

Tot trei copii acasă are și Monica Stoian. Fostă Dolinski. Este a doua mirodenie din mixul “Pantelimon Spicy”. Are 41 de ani și este posibil ca numele ei să sune cunoscut: este fostă jucătoare de echipă națională a României. A jucat sub tricolor la ediția 1994 a Campionatului European pentru juniori, feminin, acolo unde România încheia Grupa B pe poziția a patra, din șase. A adunat multe meciuri în Liga Națională de baschet, cu Olimpia, Agro și Rapid.

20170518_19320576

Acum, a venit la întrecerea de ligă cu toți trei copiii. „Am fost la Streetball mai mulți ani la rând. Este dragostea dintâi. Ana este o fostă colegă de la junioare, ne-am reîntâlnit după 20 de ani! Sunt foarte multe de povestit! Copiii sunt subiectul principal, apoi baschetul, pentru că el ne-a readus împreună. Nu am mai văzut-o de 20 de ani! Eu sunt și antrenor de baschet, am grupă de copii, iar cel mic, băiețelul de doi ani și nouă luni vine și el la antrenamente deja! Într-o săptămână a învățat să dribleze, să bată mingea!”, spune mândră nevoie mare Monica Stoian. Are propria grupă de baschet pe care o pregătește în sala de baschet a unui liceu din București. Meseria sa, a doua – așa cum îi place să spună – este de asistent farmacist.

20170518_19380921

“Pantelimon Spicy” nu este doar echipa mămicilor  și a decanelor de vârstă din întrecerea de la Open feminin, una în care s-au înscris doar cinci echipe. Este și “team-ul” în care intră pe teren, joacă, transpiră și se bucură de baschet cot la cot o mamă și fiica ei.  Patricia Bădică are doar 14 ani, iar la Nike 3×3 Challenge – turneul marca Sport Arena care a dat startul sezonului de 3×3 pe 2017, a câștigat categoria Open feminin, alături de colegele ei junioare, într-o finală cu o echipă de U20. Face baschet de șase ani, pentru că pe linia din partea mamei, Elena, baschetul chiar îi curge prin vene. “E puțin greu, dar e frumos. Mă distrez aici. Mama a fost cea mai bună jucătoare și încerc să calc pe urmele ei”, spune emoționată Patricia. Cât despre Elena Bădică, trebuie spus că este câștigătoare a categoriei +35 în 2013 la Wizz Air Sport Arena Streetball!

20170518_19305591

 

În “Pantelimon Spicy”, baschetul 3×3 e limba oficială. Liantul generațiilor, motivul unei frumoase reîntâlniri între coechipiere. “Normal, ne dorim când intrăm pe teren să câștigăm, dar este greu. Coșuri spectaculoase – și mai greu, pentru că în baschet, coșurile cele mai frumoase vin după acele pătrunderi rapide sau de la trei puncte. Ori de la trei puncte eu, una, nici nu mai îndrăznesc să arunc, pentru că nu am forță și nu ajunge mingea la inel.  Dar îmi place foarte mult să joc, este o adrenalină pe care nu am cunoscut-o în niciun fel de altă împrejurare. Am făcut și alte sporturi, de plăcere, am încercat chiar și sporturi extreme, precum kiteboarding-ul. Am schiat prin diferite locuri, dar nu e adrenalina aia pe care o simt când joc baschet. Nu am găsit nivelul acesta de adrenalină în nicio altă situație, nici profesional, nici acasă. Pe terenul de baschet este altceva“, ne spune în loc de concluzie Ana Drăgușin. Pentru adrenalina de la baschet a răscolit internetul și rețelele de socializare, pentru cele 10 minute în care parcă reușește să dea timpul înapoi, alături de fete.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s